jurnal fictiv

Ziua 9 a lunii August anul 100


Prietene drag,




Am obosit, talismanul imi cutremura fiecare muschi si imi mananca toata energia sufletului si a spiritului meu. Am avut asta seara ragaz sa-ti scriu rusinata fiind de absenta mea si sa imi recapat forma de elf.
Am avut o discutie tensionata cu piticul faruitor de arme Hisoka. Imi amintesc cu mare usurinta cuvintele patrunzatoare ce ma intorceau impotriva oamenilor cu gandire absurda.
-"Stiinta i-a transformat in zei chiar inainte sa merite sa fie Oameni, spuse el fumand din pipa ganditor. La ce se gandesc acestia atunci cand tot ce am creat impreuna: neamul piticilor, elfilor , gnomilor si a...oamenilor distrug cu mintea si mainile populatiei absurde. Cata ironie in privirea lor "inteligenta" uitandu-se unii la altii si invatandu-se cum sa fie oameni. Insa eu, cu toata sinceritatea unui pitic si a avand ca ascultator pe tine, maiestre elf, intreb : Regina Murbyas, zeita Pamantului Soarelui ai creat tu fiinte nemiloase, lacome si egoiste? Eu in locul lor as prefera sa fiu o rama, o..."
Insa nu a terminat caci a observat lacrima de pe obrazul meu luminata de luna. Hisoka imi lua mainile uitandu-se in ochii mei rugator.
-"Finicola, esti o printesa! Ochii tai violeti de nepatruns, taina urechilor ascutite, parul negru ca abanosul , misterul tau, gandirea ascutita , intelepciunea si focul din inima ta sunt demne de o regina ba mai mult de o Zeita! Ce-ti veni sa pleci de pe Pamantul Noptii (fiecare rasa traia pe o parte diferita a Pamantului) doar pentru ca un om, un barbat care nici nu e demn de denumirele acestea, sa te desacralizeze. Oh , preafrumoasa mea...."
Am ridicat mana in semn de tacere apoi m-am ridicat si m-am dus in cort unde acum eu tie iti scriu cu lacrimi in ochi si inima grea. Nu am venit si sacrificat magia pentru Nimic.Odata, nu demult am luptat pentru Popor acum insa...doar pentru el. Maria Nita